( Emma şi Bogdan )

Din fericire, în multe domenii Bogdan și cu mine suntem diferiți. Din fericire, în multe altele, suntem pe aceeași lungime de undă. Și din fericire, în al doilea caz e vorba de lucrurile cu adevărat importante.

Nu ne-a fost greu să ne alegem destinația pentru luna de miere: nu am vrut nici unul un concediu all inclusive, nu am vrut Turcia sau Grecia pentru că nu suntem mari iubitori de plajă, și nu am vrut o destinație foarte exotică. Am aruncat ancora în Toscana, într-un sat nu departe de orașul Arezzo unde s-a filmat La vita e bella, filmul lui Roberto Benigni. O casă tradițională din sec. XV, cochetă și rustică a devenit casa noastră pentru o săptămână. Pictura murală de la intrare, scările de lemn, chiuveta de piatră din sufragerie sau cele două șeminee ne-au integrat în atmosfera regiunii.

I-am avut pentru câteva zile cu noi și pe Paul și Ligia, și pentru că am călătorit cu mașina, în fiecare zi am încercat să explorăm și să descoperim ceva nou în regiune. Am vizitat Florența – „leagănul Renașterii”, orașul lui Michelangelo, Boticelli și Dante – sau Sienna -un oraș foarte bine conservat, fosta capitală comercială și culturală a regiunii, decimată de ciumă în 1930. Dar mult mult mai mult ne-au impresionat cetățile mici,  aproape evitate de turiști, pierdute între dealuri, între vii sau între livezi de măslini. Am petrecut multe ore pe terase zgomotoase, sorbind câte un doppio, sau redescoperind bucătăria italiană. Am condus și până la mare, în Monte Argentario, pentru un înot cu peștii. Și pentru a vedea cu ochii noștri Toscana în ceață, cum e ea văzută în toate fotografiile, am făcut un tur al regiunii într-o dimineață devreme. Foarte devreme.

Luna noastră de miere a avut și câte o noapte în Viena, Padova, Graz și Budapesta, și pentru că nu am mai intrat în Veneția, am promis solemn și în scris, să ne întoarcem în următorii 3 ani.

Când am plecat din țară, tot ce ne doream era să ne odihnim într-un loc frumos. Dar soarele molcom de septembrie, pastele și deserturile alese, viile, măslnii, muzeele, cetățile, s-au împletit într-o săptămână cu adevărat de miere. Am râs mult în plimbările noastre lungi, am vorbit despre fleacuri și despre lucruri importante, și credem sincer că viața noastră în doi nu putea începe mai frumos decât atât.