( Emma şi Bogdan )

Răspunsul familiei Bojan (Voicu, Kitty, copiii şi hamsterii) la invitaţia nunţii lui Bogdan cu Emma a fost unul negativ. Familia Bojan avea o altă nuntă pregătită pe ţeavă cu mult înainte de cea a viitoarei familii Stănescu. Însă Voicu le-a pregătit un mic dar foarte generos cadou, l-a împachetat frumos într-un email şi l-a trimis celor doi, spre încântarea, delectarea şi folosul mirilor. O fotografie şi o mie de cuvinte, de Voicu Bojan:

Sfaturile în o mie de cuvinte ale unui Prieten bătrân către Fata şi Băiatul la nunta cărora n-a putut ajunge cu nici un chip

iubire
Iubirea adevărată e ca vinul bun. Se validează în timp. După zece de ani de la nuntă, totul devine brusc mai frumos. Nimeni nu poate explica de ce.

tenis
În tenis nu mâinile contează, nici racheta, ci picioarele. Jocul de tenis e de fapt un joc de picioare. E un dans. Cel care dansează mai cu poftă, de obicei câştigă.

fotografie
Orice artă pleacă de la un spaţiu al posibilului, fie acesta o pânză, o cortină, un bloc inform de piatră, sau o pagină goală. Fotografia începe cu produsul finit. De aceea, înainte de a declanşa, ai nevoie de idee, de previzualizare. Fotografia nu este artă, ci este memorie emoţională. Doar dacă fotografia e bună emoţia poate deveni contagioasă.

maşini
E bine să încerci să nu depăşeşti pe dreapta. Şi în general, e bine să caşti ochii. Când conduci nu e indicat să te gândeşti cu nici un chip la lucruri derizorii şi inutile cum ar fi poezia, teatrul sau pictura. Pentru că vei ajunge mereu în alt loc decât în cel în care voiai de fapt să ajungi.

cărţi
În lume există două feluri de cărţi. Cele care tac şi cele care vorbesc. Cele care tac, tac pentru că nu au mare lucru de spus. Cele care vorbesc merită atenţie. Merită fişe de lectură. Acest efort de a copia pasajele dintr-o carte vorbitoare reprezintă deopotrivă un omagiu adus cărţii şi o scurtătură ce duce drept către inima ei. Cărţile vorbitoare sunt rare. În prezenţa lor e bine să faci linişte.

bicicletă
Atenţie! Cei mai mari duşmani al biciclistului urban nu sunt maşinile cum s-ar putea crede, ci bordurile şi claxoanele. Nu pedalezi prea aproape de bordură şi nu întorci niciodată capul dacă eşti claxonat. Casca e caraghioasă, dar merită banii.

bere
Recomand cu căldură berea nefiltrată, rece. De grâu. În cantităţi rezonabile. Orice bere are momentul ei de graţie, aşa că uneori chestia cu aşteptatul orei amiezii e o prostie.

kendo
În kendo, cel mai important lucru nu e forţa, ci eleganţa posturii. A sta drept, relaxat, cu mintea limpede înaintea unui adversar. De fapt, în kendo, ca şi în orice artă marţială, cel mai important adversar eşti tu însuţi. Cel smerit de obicei câştigă. Cu blândeţe.

pepeni
Nu merită să fie încercaţi în piaţă fiindcă vor părea întotdeauna dulci. Se iau la nimereală şi se asumă până la capăt, cu demnitate.

călătorii
All-inclusive este ultima limită, de neacceptat a turismului. Adevăratele călătorii se fac către capătul lumii, fără ghiduri turistice, la inspiraţie. Principiul e simplu – stai unde e frumos, pleci de unde e urât. A nu se chinui prietenii cu poze şi impresii, se vor plictisi de moarte. Pe nimeni nu interesează de fapt unde ai fost şi ce ai văzut. O călătorie bună e o experienţă unică, foarte intimă.

televizor
A se scoate fără milă din casă. Neapărat pe uşa din dos. A se înlocui cu cărţi, cu prieteni, cu un ceai verde sau cu privitul unei muşte care se plimbă pe un perete alb. E depozitarul lucrurilor inutile, un tomberon vizual. Nu e răul, ci e derizoriul. E kitschul.

viaţă
E mereu în altă parte. Umbli după ea. Se ascunde în lucruri mărunte. Când falsele agende ale vreunui job, când presiunea spre ascensiune a societăţii şi îndemnurile spre conformare propuse de Biserică dispar, se creează un gol. El reprezintă calea spre o mobilitate descendentă, una care merge contrar mersului triumfalist al lumii. Undeva pe acest drum se iveşte, timid, viaţa adevărată.

fericire
Nu e liniară, ci punctuală. Nu poate dura decât foarte puţin, altfel ar deveni letală. Este o stare rarisimă, care trebuie neapărat conştientizată şi depozitată cu grijă undeva. Este ca şi atunci când te înţepi din greşeală cu un ac, însă e mult mai plăcut.

Dumnezeu
Este prea de tot ca să putem vorbi despre El. Semnele Lui sunt însă peste tot. Foamea, setea, dragostea şi inexplicabila frumuseţe a lumii îl trădează mereu. E ceva mare, dar adeseori se transformă în ceva mic, neajutorat. Se preface că, fără noi, nu poate traversa strada.

hamsteri
Cred că Dumnezeu se plictisea de moarte în biroul Său în ziua a şaptea. Când primii oameni au avut copii s-a gândit să creeze un ultim animal, special pentru ei. Aşa a apărut şoricelul cu cea mai fină blană din lume. Doar că Dumnezeu, de emoţie, i-a programat greşit ceasul biologic. De atunci, el doarme ziua şi se joacă noaptea. Când copiii dorm.

scris
La fel ca şi grădinăritul, pescuitul sau gătitul, scrisul presupune trei lucruri: solitudine, răbdare şi un dram de fantezie. Ca şi fotografia, scrisul e o mediere. Are propriile sale legi legate de diafragmă, perspectivă, timp de expunere. Profunzime de câmp. Cel mai greu lucru în scris este să simplifici. Să foloseşti cuvinte mai puţine.

zmee
Înălţatul de zmee este doar aparent o joacă. În fapt, este o experienţă mistică. Are de a face cu bătaia vântului. Iar adierile acestuia trimit drept la Duhul Sfânt, cel care bate încotro vrea. Ţii ochii mereu în sus, asculţi, alergi şi prin intermediul unei banale sfori primeşti mesaje dintr-o altă lume. De Sus.

înot
Nu de braţe vânjoase, nici de picioare puternice e nevoie la înot, ci de alte lucruri: un ritm bun, o alunecare cât mai lină şi o respiraţie corectă. În apă eşti mereu singur. Propria respiraţie îţi este singurul prieten şi singurul duşman. Te agăţi de ea ca un naufragiat de un butoi gol. Speri că te va duce cumva la ţărm, că nu te va trăda pe drum.

solitudine
Periodic, e bine să pleci undeva singur cuc. Să stai câteva zile într-un loc izolat. Fără cărţi, muzică, vecini sau alte accesorii. Să fie linişte, să tragi cu urechea, să vezi ce se aude. Să priveşti noaptea tavanul cu ochii larg deschişi, să mişti picioarele sub pătură, să-ţi aranjezi perna sub cap. Solo.

Asta este cam tot ce ştiu.

Voicu Bojan