( Emma şi Bogdan )

De când am decis să ne căsătorim, am fost avertizați, sfătuiți și preveniți de către alte cupluri căsătorite cu privire la naivitatea dorinței de a organiza o nuntă mică, pe gustul nostru, pentru că „toți părinții” își impun invitații, locația, muzica, meniul etc. Ei bine, n-a fost așa! Noi am primit mână liberă să ne organizăm nunta cum vrem. Și când zic cum vrem, vorbesc serios!

Primul hop pe care fiecare cuplu trebuie să-l „negocieze” cu părinții este lista de invitați. Având o nuntă atât de mică, părinții noștri ne-au lăsat pe noi să chemăm prietenii și familia cea mai apropiată, fără să intervină. Ne-au ajutat să construim decorul, ne-au aranjat și pus la dispoziție grădina și casa, ne-au ajutat cu dulceața, socata și siropul, și multe altele…

Îmi imaginez că pentru nici un părinte nu e ușor să-și lase copilul pe care l-a crescut, iubit, hrănit și educat cum a știut mai bine, să-și reînceapă viața, o viață nouă în care el nu mai este în control. Pentru noi, felul în care părinții s-au raportat la nunta noastră: nu ca la ultimul eveniment în care ei sunt factorul de decizie, ci ca la primul eveniment care deciziile sunt ale nostre ca familie, ne-a umplut inima de bucurie. Le mulțumim pentru toate valorile pe care le-au pus în noi, pentru încrederea pe care o au în noi, pentru dragostea și sprijinul lor, și pentru că ne-au lăsat să ne facem toate mofturile!