( Emma şi Bogdan )

În ultima vreme, viaţa generaţiei pe care o trăiesc se desparte tot mai clar în două: una „on-line” şi alta „off-line”. On-line – conectaţi cu „mufa” de absorbit informaţie (ochi, urechi ş.a.m.d.) în monitorul calculatorului, şi off-line – cu tot ce mai rămâne pe lângă (sau viaţa naturală). On-line suntem agăţăţi de un fir de internet dintr-o reţea invizibilă, o pânză imensă a unui gigantic păianjen nevăzut care meticulos onorează orice zbârnâire. E captivant să fii on-line şi din păcate petrecem tot mai mult timp în felul ăsta.

Dialog on-line dintre mine şi J. (un prieten din facultate):

– J., dă-mi te rog o adresă poştală unde să-ţi trimit invitaţia de nuntă.
– …@yahoo.com
– Aoleu! Nu e-mail! …Adresă adresă – cu stradă, etc.
– Păi scanează / fă-i o poză şi trimite-mi pe mail!
– Nu se poate, J. …
– Păi nu am, n-o ştiu.

Urma să-i trimit o invitaţie la o nuntă reală, „off-line”. Nu ne schimbam mesajul din mesageria instantă în „căsătorit”, nu ne declaram dragostea printr-un comentariu la un articol pe vreun site sau pe un blog (asta urma să facem mai târziu, pe emocan.bstanescu.com 😉 ). Am decis de la început că nunta noastră are nevoie de o invitaţie reală, palpabilă, „lucrată” şi prin urmare am lucrat la ea: am făcut fotografii, am desenat hărţi, am decupat, lipit, tipărit şi am ajuns chiar şi la Urgenţă după ce un gard din sârmă ghimpată şi ruginită s-a împiedicat în piciorul meu care încerca să-l sară. A ieşit o combinaţie minunată de hârtie presată manual, text, colaj cu fotografii lipite minuţios şi o hartă minimalistă, ingrediente care ne-au mulţumit pe amândoi.

Mi-e greu să traduc în cuvinte senzaţia plăcută a texturii din hârtia manuală, a urmei gravurii lăsate de ştanţa aplicată sau de materialitatea fotografiilor imprimate, tăiate şi lipite bucată cu bucată. Căci până la urmă ce încerc eu aici este exact procesul invers, de dematerializare a invitaţiei, din off-line, în on-line. Voi lăsa imaginile de mai jos să vorbească despre invitaţie, pornind de la idee la „produsul” final.

PS: Ne-am dorit o nuntă mică, între prieteni apropiaţi şi rude de prim grad. În plus, constrânşi fiind de spaţiul restrâns/intim în care ne-am construit nunta, am fost obligaţi să reducem drastic numărul de invitaţi. E uşor să visezi la o nuntă cu puţini oameni, dar atunci când eşti nevoit să îi tai de pe listă, procesul devine dureros şi începi să te întrebi dacă o nuntă mică înseamnă şi o nuntă fără oameni pe care îi îndrăgeşti. Pe mulţi dintre aceştia nu i-am putut avea cu noi, dar acest site are scopul de a aduce evenimentul nostru puţin mai aproape de ei. Sperăm că ne-au înţeles.

PPS: Ne-am bucura şi vă invităm să ne vizitaţi şi off-line, pentru că nimic nu se compară cu aroma unui ceai sau a unei cafele băută cu prietenii la „un pahar de vorbă”.

„http://emocan.bstanescu.com/invitatie-la-off-line”

From Emma şi Bogdan – Invitaţiile, posted by Bogdan Adrian Stănescu on 10/24/2010 (27 items)

Generated by Facebook Photo Fetcher