( Emma şi Bogdan )

– Cum stați cu pregătirile pentru nuntă?, ne întreba zilnic câte cineva.
– Bine! răspundeam voioși, sperând să scăpăm repede și fără prea multe detalii. Să fim serioși, ce răspuns scurt are o asemenea întrebare când o nuntă presupune atâtea detalii?
– Aveți verighete? (invariabilă curiozitate)
– Ăăăă. Nu. Încă nu…

Și-am ținut-o tot așa până în săptămâna dinaintea nunții

Tata ne-a invitat într-un dialog meditativ asupra comunicării interumane, prin comunicarea vizuală, în câteva din idei pe care el le-a exprimat și dezvoltat mult mai frumos decât o pot face eu aici, eu pe scurt: „Dialog în grădină: vorbiți între voi, exprimați ce iubiți, ce urâți, ce nu vă convine. Învățați să vă exprimați și [&hellip

Marius și Ileana Radu sunt prietenii părinților „de când mă știu”, pentru că ei erau prieteni mult înainte ca eu sau frații mei să existăm. Ileana e o moață adevărată, o doctoriță deșteaptă și o femeie cumpătată. Moșu e jumate țigan, dar unul școlit. A terminat Conservatorul la Iași, Jurnalismul la Timișoara, are studii aprofundate [&hellip

Stând la colțul mesei din bucătăria părinților, într-o seară, tata ne-a întrebat dacă avem/dorim o temă pentru nunta noastră, un „ceva” de care să se lege predica și poate chiar decorul. După o scurtă furtună prin creiere am ajuns la concluzia că ne dorim și că avem nevoie de comunicare unul cu altul, amândoi cu [&hellip

La sfârşitul secolului optsprezece, compozitorul ceh Antonín Leopold Dvořák scrie şaisprezece dansuri slave pentru pian la patru mâini. O sută douzeci şi cinci de ani mai târziu, cei doi prieteni buni pianişti: Mia şi Lucian Gheju ne răsfaţă auzul cu delicatele note ale lui Dvořák. Au ales să ne încânte cu alternanţe din pasaje lirice [&hellip

Prima oră de flaut am luat-o în clasa a II-a, la Școala de Muzică de pe strada Horea. Am avut pentru un timp scurt pe o profesoară tinerică pe care am urât-o pentru că venea la oră când în trening, când în fustă neagră, și care deși mă ținea peste program, nu mă lăsa să-mi [&hellip

Pe Elena am întâlnit-o prima dată la un târg, iar bijuteriile ei mi-au plăcut din prima. Argintul era foarte sensibil decupat și modelat de mâinile ei, și toate obiectele de pe masă aveau un aspect de rară prețiozitate, dar fără fițe. I-am găsit apoi site-ul (foarte actual și intuitiv) și bijuteriile ei m-au topit, pe [&hellip

Teddy a fost colega mea la orele de franceză din liceu. Are o inima de clujeancă, deși e măritată la București. Tot acolo a învățat să meșterească foarfeca și piaptănul, și o face tare, tare bine. Teddy a aranjat mireasa și mirele și pe mamele lor. Iar cu o zi înainte de nuntă a găsit [&hellip

Bogdan ar fi vrut să își ducă mireasa la biserică pe bicicletă, sau măcar cu Corsa lui. Emma ar fi vrut orice altceva. Vineri seara încă nu știau cu ce vor merge spre și de la biserica din Iris, dar varianta „chemăm un taxi” era oricând disponibilă. Bogdan a lăsat-o pe Emma să aleagă, Emma [&hellip

Deși în mod tradițional înaintea miresei intră în biserică domnișoarele de onoare care își conduc (singure sau însoțite) prietena spre mire, înaintea noastră au intrat „familiile” Mocan jr. (Paul și Ligia) și Gheju (Mia și Lucian). Am dorit să le dăm un loc special în nunta noastră pentru că au un loc special în viața [&hellip