( Emma şi Bogdan )

Să fie discretă, în grup restrâns, să nu devină un stres nici pentru noi, nici pentru „ai noștri”, și să fie în altă zi decât ziua nunții. Acestea erau toate așteptările noastre de la cununia din fața „ofițerului de stare civilă”. Cu multe variabile, așa a și fost. Acum un an – vineri, 4 iunie 2010, [&hellip

Pictorul Viorel Toma, prieten bun cu Liviu Mocan, ne-a făcut un minunat cadou de nuntă: un tablou cu caligrafia Psalmului 126. L-am înrămat şi aşezat cu drag la vedere, alături de alte simboluri de suflet ale căminului nostru.

București. Doamna Rodica Marinescu, talentată pictoriță și un on extrem de delicat, a dorit sa ne transmită o urare de „casă nouă”, și a făcut-o în cel mai original și mai neașteptat mod: nu prin e-mail, nici prin telefon, sms, facebook sau fax, nici măcar printr-o scrisoare sau printr-o felicitate. Maestra ne-a trimis… o telegramă. [&hellip

Albumele de nuntă: acele „caiete cu foi veline”, coperți albe înfășurate în mătase albă sau cu modele florale, petale sau cristale, pe care mirii le pun la dispoziția invitaților rugându-i să le scrie „ceva ce să le rămână”. Ideea „ceva ce să ne rămână” ne-a plăcut și nouă, dar am vrut ceva diferit decât un [&hellip

Răspunsul familiei Bojan (Voicu, Kitty, copiii şi hamsterii) la invitaţia nunţii lui Bogdan cu Emma a fost unul negativ. Familia Bojan avea o altă nuntă pregătită pe ţeavă cu mult înainte de cea a viitoarei familii Stănescu. Însă Voicu le-a pregătit un mic dar foarte generos cadou, l-a împachetat frumos într-un email şi l-a trimis [&hellip

„Razii” sunt prietenii noștri de familie din Timișoara (am mai povestit despre ei pe-aici). Spre sfârșitul petrecerii, Marius, Ileana și Laura au venit la noi cu un coș de nuiele și în el un cadou „greu”, pentru noi: o legătură de cărțulici „de suflet”, alese bucată cu bucată cu multă atenție și mare drag. Ne-am [&hellip

Curtea casei era pustie, deși nunta era în toi. La mese nu mai sătea nimeni, scaunele erau goale și nici un muzician nu mai era pe scena pe care cântase, doar câteva minute mai devreme, trupa Cotton Blue. Mesele cu mâncare erau încă pline, dar ospătarii erau plecați. Plecați erau și mirii

Vă mărturisesc că nici mie şi nici Emmei nu ne place termenul de “mărturii”, dar recunoaştem că am auzit că aşa se numesc micile atenţii care se dau nuntaşilor la plecarea de la petrecere. Noi în schimb le vom numi în această mică poveste “minunatele dulceţuri de casă”. Și asta pentru simplul fapt că în [&hellip

* 1200 (una mie două sute) de sarmale la nunta unchiului meu, Vio. * 1200 (una mie două sute) de sarmale la nunta verișoarei mele, Gabi. * 1200 (una mie două sute) de sarmale la înmorântarea bunicului meu, Babu. * 1100 (una mie una sută) de sarmale la nunta fratelui meu, Paul. * 900 (nouă [&hellip

Tradiția spune că dacă mirele și mireasa țin cuțitul împreună când taie tortul, vor împărți multe lucruri de-a lungul vieții. Tot prin popor se zice că dacă o femeie taie singură tortul, va munci mult. Sper să nu se simtă nimeni ofensat, dar personal, cred că momentul tăierii tortului este unul dintre cele mai nesemnicative [&hellip