47. Un buchet de mulțumiri
Emma Stănescu | 49 de lucruri | 2 Sep 2011Întotdeauna am admirat conceptul „tradițional” al căsătoriei, în care aceste eveniment nu era doar al unui cuplu, nici măcar al unei familii, ci al unei comunități. Tot satul cu mic și mare aducea o roșie, o găină sau niște ouă, și punea mâna la frământat cozonac și învârtit sarmale multe zile înaintea evenimentului.
Ne uităm cu mare drag la nunta noastră și vedem că, deși nu suntem în satul tradițional al secolului XIX, am fost înconjurați de mulți oameni săritori. Organizând nunta acasă, am avut multe probleme de logistică de rezolvat, casa de pe Colinei devenind un adevărat mușuroi pentru câteva zile. Nu știm ce ne-am fi făcut fără ajutorul acestor oameni.
Deși despre mulți dintre ei am scris deja, am dori să mulțumim:
- Elenei, pentru bijuterii și globurile de sticlă
- Doroteei, pentru creativitate, prietenie și aranjamentele de flori
- lui Cupi, că ne-a găsit mașina și că a fost șoferul nostru
- lui Teddy, pentru coafură, și pentru că s-a pus la dispoziția noastră o zi întreagă, la orice-e-de-făcut-acasă
- Domnului Țucudean pentru catering și bar
- Elvirei, lui Gabi și Ica pentru cele 900 de sărmăluțe
- Laurei pentru masa de prăjituri, precum și pentru masa propriu-zisă, adusă direct din bucătăria ei
- Angelei pentru decorațiuni și pentru masa de brânzeturi și fructe
- lui Andrei Rus și domnului profesor de flaut, pentru frumoasa interpretare
- lui Ciprian, pentru ceaiuri
- lui Mircea Drăgoi, pentru simpaticele caricaturi
- Miei și lui Lucian, pentru frumosul dans la patru mâini.
Dar ei sunt mult mai mulți, oameni care au stat în umbră, care au „pus osul”, și care ne-au făcut să ne simțim iubiți:
Iulia, tăcută și foarte harnică, a venit să ne ajute să lustruim casa și să agățăm decorațiunile. Miri și Magda Rus au stat până noaptea târziu să pună husele pe scaune. Cupi, Dani și Radu ne-au ajutat la tot ce a fost nevoie – transportat umbrele, încălzitoare pentru exterior, montat corturi, căutat iarbă pentru decor, agățat felinarele și florile și numai ei știu câte și mai câte despre care nu vom ști niciodată…
Salahorii ne-au dat o parte din mese și scaune (nu știm pe ce-am fi stat și pe ce-am fi mâncat fără ei). Unchiul și vecinul Radu Bocăniciu a tras curentul prin curte și ne-a „luminat” grădina, și-n plus, împreună cu Mia, au strâns soc pentru socată. Tot din vecini, familia Tucker ne-a dat masa lor din sufragerie care a devenit masa cu brânză și fructe. Bunica (Mani), mătușile (Elvira și Mia) și mama lui Bogdan (Olga) ne-au ajutat la dulceață. Unchiului Vio a venit în fiecare zi timp de aproape o săptămână să ajute la finisarea curții (lucru foarte complicat și imprevizibil în ograda unui artist). Traian Glater ne-a deschis uși, ne-a înțeles și ne-a lăsat să ne facem toate „mofturile decorative”. Razii ne-au adus vin direct de la sursă, de la Recaș. Radu Sălcudean, Cristi Buda și Alex Ilea și Dani Capotă ne-au făcut fotografiile pe care le-ați văzut pe site.
Nu în ultimul rând, dorim să mulțumim familiei noastre apropiate:
Lui Paul care, pe lângă sonorizare și lumini, ne-a ajutat să gândim și să construim cabina foto, mi-a ținut scara dimineața pe la 3 să agăț fotografiile de perete, și care a stat pe lângă noi în caz de orice nevoie. Ligiei, care a răscroit rochia, care m-a machiat, și care ne-a ajutat să punem în ordine casa înainte de petrecere. Lui David care ne-a făcut cel mai simpatic și neașteptat film de la nuntă. Lui Liviu și Rodica Mocan, Gabi și Olga Stănescu.
Sperăm că nu am uitat pe nimeni. Dacă ați fost alături de noi și ne-ați ajutat, vă mulțumim!
Acest „mulțumesc” nu e doar un text care să ne apropie de încheierea blogului nostru. Nu e nici măcar o listă a oamenilor care ne-au ajutat și cărora le suntem recunoscători. Acest text continuă lista celor 49 de lucru care ne-au plăcut și care ne-au impresionat, și suntem într-adevăr copleșiți de bunăvoință cu care am fost înconjurați.
Mişcaţi mouse-ul peste fotografia de mai sus!